#Shiitake, ciuperca medicinală care reglează hormonii.
Shiitake se
utilizează pentru foarte multe aplicaţii. În acest articol descriem în detaliu
capacităţile sale reglatore.
Ciuperca
Shiitake sau Lentinula Edodes, într-adevăr are marea capacitate de a menţine la
un nivel optimal valorile hormonale.
Să vedem
împreună caracteristicile sale:
În natură #Lentinus
Edodes(shiitake) creşte la munte, din primăvară până în toamnă, în grupuri, pe
trunchiuri de copaci cu frunză căzătoare, mai ales de castan şi stejar.
Numele său provine
din limba japoneză: shii(stejar) şi take(ciupercă), pur şi simplu pentru că această
ciupercă creşte spontan pe trunchiul acestor copaci......Citeste mai departe Magazin on-line
Aşa cum v-am
promis, iată cum se construieşte un #Tunel de #Pasteurizare, acesta reprezentând
partea cheie, fundamentală pentru cine vrea să producă un substrat mai
productiv şi cu o mai mare selectivitate.
Cum
funcţionează un Tunel de #Pasteurizare:
structura
trebuie să fie izolată termic, astfel încât căldura să rămână în interior cât
mai mult posibil.
Această
structură poate fi fabricată sau luată gata făcută, de exemplu eu mi-am
procurat de la un parc de dezmembrări auto o ladă de la o autoutilitară
transport congelate.
Mărimea o
alegeţi în funcţie de exigenţele voastre, adică de cantitatea de compost pe
care doriţi să o pregătiţi.
Puteţi folosi
un congelator vechi sau să faceţi o construcţie din cărămidă sau bolţari (cum
vă este mai uşor), important sa izolaţi perfect tot şi în partea de jos, sus şi
uşa.
Apoi începem cu modificările, în partea de
jos trebuie să faceţi un fel de grilaj prevăzut cu picioruşe cu o înălţime de
cel puţin 10-15 cm sau puteţi folosi
paleţi(vezi schiţa).
În partea
superioară montăm un ventilator cu o capacitate în funcţie de metri cubi ai
tunelului(vezi schita).
Rolul ventilatorului este de a crea un aer
recirculant, adică îl aspiră de sus şi-l împinge de jos(vezi schiţă).
Conducta de aer
care pleacă de sus până jos trebuie să fie izolată perfect, în aşa fel încât
aerul să nu se răcească când trece.
În ceea ce
priveşte aburul sunt multe metode pentru a-l crea, depinde de bugetul vostru.
Un generator de
aburi este soluţia cea mai bună dar şi cea mai scumpă, cu bani mai puţini aţi
putea folosi un cazan pentru ţuică sau să-l construiţi dintr-un bidon de fier.
Am fost întotdeauna
şi sunt încă un iubitor al conceptului Do it yourself (Fă-o chiar tu,
Descurcă-te singur), îmi place să proiectez şi să construiesc cu mâinile mele.
Ceea ce vă
prezint este proiectul unui sistem de umidificare pentru camera de
fructificare, şi recunosc că nu m-a costat o avere, din contră, considerând că
face totul automatic aş spune că a meritat.
După vom
analiza şi costurile.
Bineînteles l-am proiectat şi construit
şi a funcţionat foarte bine pentru mulţi ani.
Prin urmare şi tu poţi să iei
iniţiativă şi să-l construieşti.
Eu l-am
proiectat pentru un spaţiu de circa 100 mp, dar oricum este valid pentru orice
dimensiune, trebuie doar să-l adaptezi reducând sau mărind numărul duzelor sau
făcând doar un rând de duze dacă ai două rânduri de rafturi.
Conceptul este
de a crea o perdea de apă pulverizată care să cadă de sus în jos creând o bună
umiditate în aer, ţine cont că îţi scade şi temperatura în cameră.
Să începem, cum
poţi observa din schiţă în acest spaţiu sunt trei rânduri de rafturi şi două
benzi de trecere, am poziţionat tubul de polietilenă de ½ ţol în mijlocul celor
două benzi în partea de sus, adică deasupra sacilor de compost.
La fiecare 50 de
cm a fost montată o duză, apoi îţi voi explica
cum să faci.
Duza face un
jet de apă pulverizată cu un diametru la sol de un metru (se poate regla).
Apa nu trebuie
să ajungă direct pe ciuperci, deci dacă ai
benzi de trecere care au un metru lăţime, nu ai nicio problemă.
Dar, în cazul
în care benzile sunt mai înguste trebuie să faci în aşa fel încât să protejezi
ciupercile de apă, cum ar fi:
1)poţi să
reglezi duza să facă un diametru mai mic
2) poţi proteja sacii întinzând un nylon deasupra
lor, astfel încât apa cade pe acesta şi nu pe ciuperci
Pe scurt vezi
tu, cum te poţi descurca.
Bineînţeles că
nu trebuie să laşi mereu în funcţiune instalaţia( s-ar crea un şoc termic şi
ciupercile nu ar mai ieşi), trebui s-o porniţi şi opriţi cu un temporizator.
După cum se poate
observa în poză, temporizatorul trebuie să aibă două scale:
1)pentru timpul cât instalaţia rămâne
pornită
2)pentru timpul cât instalaţia trebuie să
rămână oprită
În ceea ce
priveşte punctul unu, scala face de la
20 de secunde la 20 de minute, pentru punctul doi scala face de la 2
minute la 2 ore
Deci, după cum
putem observa, avem o bună alegere a parametrilor.
Făcând probe
vei reuşi să găseşti timpii potriviţi pentru a crea condiţiile unei umidităţi
optime.
De exemplu poţi să începi cu acesti timpi:
1)timpul cât rămâne pornit -1 minut
2)timpul cât rămâne oprit- 5 minute
şi aşa mai
departe, pănâ când poţi să-l reglezi cum doreşti, oricum timpul cât îl laşi
pornit nu trebuie să depăşească două minute.
Ca să
funcţioneze bine, instalaţia are nevoie de presiune variind de la 3 la 5 bari
de aceea vei avea nevoie de un hidrofor (vezi poza), dacă trebuie să-l
achiziţionezi vezi ca motorul să aibă aproximativ 500 maxim 600 W aşa consumul
de energie este mai mic.
Poate să
funcţioneze şi cu o pompă de grădină fără butelie ( vezi poza), important să
aibă presostat care să oprească motorul când este prea multă presiune în
instalaţie.
Acum să trecem
la detaliile construcţiei:
1) tub de
polietilenă acela care se foloseşte pentru conducta de apă, dimensiune măcar de
½ ţol şi costă în jur de 1,20 lei/metru
2) câteva
coturi, teuri, robinet, fitinguri, costul este de 3-4 lei/bu
3) duzele le
găseşti în magazine specializate tip Dedeman, Baumax, Glissando etc, le-am
văzut în confecţii de 5 bucăţi şi costau 15 lei
4) un filtru
care se pune înainte de duze (vezi schita) costă 45-50 lei
5) dacă încă nu
ai un hidrofor poţi cumpăra o pompă de grădină, costă 120-180 lei, dar trebuie
să-i adaugi un presostat care costă
45-50 lei
6) o priză (4-8
lei) care dă curent pompei
7) un temporizator,
un sfat: nu cumpăra acele prize mecanice sau digitale, pentru că nu sunt bune,
costă puţin dar sunt inutile.
Trebuie să
cumperi un temporizator ca şi acela din poză, ştiu costul ţi se va părea un pic
cam ridicat, dar la final ,vei fi foarte fericit de achiziţia făcută, costă
140-160 lei
Pentru fixarea
duzelor pe tubul de polietilenă foloseşte o maşină de găurit cu un burghiu de
diametrul inferior filetului duzei, apoi cu ajutorul ustensilei pe care o vezi
în poză o înşurubezi pe tub.
După cum vezi
urmăreşte cu atenţie instrucţiunile şi vei reuşi şi tu să construieşti această
instalaţie care îţi va permite să dormi liniştit şi nu vei mai avea probleme cu
umiditatea în camera de fructificare.
Urmăreşte-mă în
continuare, vor urma şi alte articole interesante: cum se face un sistem de
ventilaţie în camera de fructificare şi cum să realizăm singuri un tunel de
pasteurizare
Şi multe alte
lucruri...........
P.S. Daca acest articol ti-a
fost util, lasa-ne un comentariu si distribuie.
Am vazut deja cum se utilizeaza tehnica pasteurizarii; in acest articol vom
explica cum trebuie pusa in practica sterilizarea.
Dupa cum stiti deja ambele
tehnici au in comun expunerea substratului la temperaturi ridicate, in timp
ce la pasteurizare vorbim de temperaturi
de 60°- 80°C (maxim), sterilizarea prevede atingerea a 120°C.
Avantajul principal al sterilizarii in comparatie cu pasteurizarea consta
in posibilitatea adaugarii suplimentelor
nutritive substratului cum ar fi taratele, diverse tipuri de faina, etc. din
acest motiv expunerea la temperaturi mai scazute nu ar fi suficient (bacteriile
ar supravietui pasteurizarii, “atacand”tarata. foarte bogata in nutrienti cum
ar fi azotul, mult mai devreme decat in situatia miceliului, provocand
contaminarea intregului substrat.
Datorita posibilitatii de a imbogati substratul cu procente foarte ridicate
de nutrienti ( pana la 30% fata de greutatea uscata), sterilizarea permite
obtinerea unor cresteri mari de productie.
Cu toate acestea, este vorba despre o tehnica mai scumpa si complicata,
deoarece necesita neaparat utilizarea unor echipamente specifice.
De fapt sunt
necesare o oala sub presiune suficient de incapatoare (cel putin de 20 l ),
pungi autoclavabile ( adica capabile sa reziste la temperaturi ridicate fara a
se topi, pentru ca sunt de polipropilena), capace cu filtru, o hota cu flux
laminar
sau un glove-box pentru a inocula pungile sterilizate, desigur un
substrat adecvat si spawn pentru a-l inocula.
Daca acest articol ti-a fost
util, lasa-ne un comentariu si distribuie, Multumesc
Ciupercile Shiitake au crescut in salbaticie din timpuri preistorice. Valoarea
lor terapeutica a fost descoperita in tarile asiatice, de unde acestea sunt
originare. Ciupercile Shiitake au un rol important in traditiile medicale
asiatice si au fost mentionate in primele carti de medicina naturista, scrise
in urma cu mii de ani. Datorita profilului lor nutritional bogat, aceste
ciuperci au devenit foarte populare, mai ales in Statele Unite. In prezent,
China este cea mai mare producatoare de ciuperci Shiitake din lume, acoperind
80% din cantitatea de ciuperci vandute in scop comercial. Alte tari
producatoare de ciuperci Shiitake sunt Japonia, Korea, Taiwan si Brazilia.
BENEFICII ASUPRA SANATATII
Ciupercile Shiitake sunt un simbol al longevitatii
in Asia, datorita multitudinii de beneficii pe care le aduc sanatatii si
profilului lor nutritional bogat. Aceste ciuperci sunt folosite in medicina
chineza de peste 6.000 ani.
Ciupercile shiitake sunt folosite, in special, pentru ca intaresc sistemul
imunitar si, recent, s-a descoperit ca ne protejeaza impotriva bolilor de
inima.
Aceste ciuperci reprezinta o sursa foarte bogata de fier. Mai mult, contin
vitamine (B2, B5, B6), minerale (mangan, fosfor, potasiu, seleniu, cupru,
zinc), fibre, proteine, magneziu.
Cel mai bine documentat aport adus sanatatii de ciupercile Shiitake este
sprijinul imunitar. Pe de o parte, acestea stimuleaza raspunsul sistemului
imunitar in diferite circumstante, iar pe de alta parte ii limiteaza
activitatea excesiva, cand este cazul. Ciupercile Shiitake au un impact
puternic asupra celulelor macrofage. Celulele macrofage sunt responsabile de
identificarea si neutralizarea potentialelor celule canceroase din corp. Pentru
a indeplini aceasta functie, celulele macrofage trebuie stimulate. Ciupercile
Shiitake indeplinesc acest rol de a ajuta celulele macrofage sa lupte impotriva
celulelor cancerigene. Asadar, se poate spune ca ciupercile Shiitake cresc
imunitatea impotriva cancerului. Acest fapt se datoreaza continutului de
polizaharide care este util si in scaderea nivelului colesterolului total.
Astfel, se face trecerea la beneficiile aduse de Shiitake in bolile
cardio-vasculare.
Un anumit compus din ciupercile Shiitake, lentinacin, scade nivelul
colesterolului total. De asemenea, si beta-glucanul contribuie la acest efect.
Ciupercile Shiitake previn aderarea unui numar prea mare de celule imunitare la
peretii vaselor de sange, blocand partial procesul de producere a moleculelor
de adeziune. Astfel, vasele de sange sunt protejate.
Ciupercile Shiitake contin trei minerale antioxidante foarte importante:
mangan, seleniu, zinc, dar si un alt compus antioxidant care stimuleaza
producerea de energie in celulele inimii. Shiitake in comparatie cu celelalte, este cea mai
gustoasa, aromata si parfumata ciuperca, apreciata pentru calitatile sale
culinare, e folosita in multe retete; se poate congela, taiata felii, sau usca
la soare( le rehidratati prin inmuiere in apa).
Se pare ca procesul de uscare la soare îi sporeste
aroma.
O alta varianta, este pulberea, obtinuta prin
macinare sau extractele( vezi Ganoderma).
P.S. Daca acest articol ti-a
fost util, lasa-ne un comentariu si distribuie, Multumesc Magazin on-line
Dupa ce
saculetii au fost inoculati, sunt dusi in incubator (am scris deja cum trebuie sa
fie incubatorul), temperatura trebuie sa fie constanta zi-noapte 22-26 grade,
umiditatea 65-70%, nu este nevoie de schimb de aer, nici de lumina.
Timpul cat va
ramane in incubator va fi de la 60 la 80 de zile, in prima faza saculetul
(compostul) va fi complet alb, in a doua faza se produc umflaturi dintre care
multe se vor transforma in primordii.
Apoi urmeaza
faza browning, cand saculetul(compostul) din alb incepe sa se inchida la
culoare, devenind brun, intarirea este ultima faza, adica la exterior va deveni
dur si la interior moale si umed.
Aproximativ la
jumatatea browning-ului trebuie indepartat complet saculetul(punga) de
polipropilena.
Odata terminata
incubarea trecem la faza de fructificare.
Aici este un
pic complicat, pentru ca trebuie s-o provocam noi, adica trebuie sa-l fortam sa
fructifice, cum facem acest lucru? printr-un soc termic, care poate fi facut in
diferite moduri, daca dispuneti de un sistem de racire trebuie sa scadeti temperatura
la 4-6 grade(puteti utliza si frigiderul in cazul in care aveti putini
saculeti) si o umiditate de 85-95% pe o perioada de 3-4 zile.
In caz contrar
o metoda pentru cei care nu dispun de echipamente sau sisteme ar fi scufundarea
blocului de compost in apa rece timp de 10-15 de minute, aceasta operatie trebuie repetata macar 2-3
zile.
In final va
incepe fructificarea, temperatura necesara este de la 12 la 22 grade,
umiditatea de 70-80%, lumina 8-10 ore si schimb de aer frecvent, aceasta faza
are o durata de circa 7-10 zile, se vor face cel putin 3 recoltari, in total
vor fructifica cel putin 30-35% din greutatea compostului, de exemplu daca
blocul de compost cantareste 2kg, vom recolta in jur de 600-650 g de ciuperci.
P.S. Daca acest
articol ti-a fost util, lasa-ne un comentariu si distribuie, Multumesc Magazin on-line
Shiitake (Lentinus Edodes) este o ciuperca
originara din Extremul Orient, dincolo
de gustul excelent, este dotat cu extraordinare calitati extra-nutritionale
(despre acestea nu vom vorbi in acest articol).
Exista diferite tehnici de cultivare pentru
aceasta ciuperca, in acest articol o sa va prezint doua dintre ele.
Shiitake iubeste lemnul, prin urmare tehnica de
cultivare cea mai simpla si cu sorti de reusita este inocularea
trunchiurilor(butucilor) de lemn.
Aceasta tehnica am explicat-o deja pe blog,
cautati articolul si puneti in practica.
In schimb cultivarea comerciala se efectueaza
pregatit un substrat sterilizat si inoculat, avantajele acestei tehnici sunt:
1) se pot cultiva ciuperci toata perioada anului
2) productivitate mult mai mare
Dar sunt si dezavantaje, este mai complicat pentru
ca trebuie sa incercam pe cat posibil sa
lucram in steril, fara dotarile potrivite, probabilitatea esecului este mai
mare.
Sunt foarte multe formule, acum o sa va vorbesc
despre aceasta; pentru 100kg:
-80 kg de rumegus (nu de conifere)
-18 kg de tarate de grau
- 2 kg de carbonat de Ca
-Umiditatea trebuie sa fie de 60-65%
-PH-ul trebuie sa fie 5,5-6, se regleaza cu
ghips
Rumegusul
il tinem cufundat in apa 16-18 ore apoi il punem pe un plan inclinat si le
lasam sa se scurga.
Taratele se tin in apa circa 3 ore.
Dupa scurgere se amesteca bine toate ingredientele
si incepem sa umplem pungile, sunt pungi speciale de 5L care rezista la
temperaturi mari apoi trebuie sa le sterilizam la o temperatura de 121 grade
timp de macar 2 ore.
Acest lucru se face intr-un autoclav, daca
nu, alta varianta care se preteaza
foarte bine este oala sub presiune, aveti prezent faptul ca pentru sterilizarea
unei pungi este necesara o oala care sa aiba minim 9L, in comert se pot gasi
pana la 50L.
Punga se inchide cu un capac cu filtru
insurubabil.
Dupa ce am terminat sterilizarea trecem la
inoculare, si aceasta trebuie realizata intr-un ambient steril (hota cu flux
laminar sau glove-box).
O sa incercam sa ne descurcam si fara acestea,
cautam o camera sau un loc curat daca este posibil sa fie dezinfectat, retineti
ca, la fiecare punga care va avea in jur de 1,5-2 kg trebuie sa puneti circa
50-70 g de MICELIU, aceasta operatie trebuie facuta in cel mai scurt timp
posibil, de aceea desurubati capacul, puneti Miceliul si inchideti la loc.
In sfarsit trecem la faza de incubatie.
N.B. exista si alte tehnici cu privire la
pasteurizarea compostului, o sa vi le prezint in curand.
P.S. Daca acest
articol ti-a fost util, lasa-ne un comentariu si distribuie, Multumesc
