1)
Ce este Esecul?
Mulţi consideră
eşecul (sau mai bine zis a comite erori, a greşi “drumul”), o
stare de înfrângere ireversibilă; 9 persoane din 10 simt că
eşecul ar însemna”a pierde”, a fi ucişi social, în viaţa de
cuplu sau în viaţa persoanlă.
O prostie
incredibilă!
Eu mi-am rupt
tiparele mentale de mult timp şi am început să privesc cu alţi
ochi eşecul, NU ca pe o condiţie de “pierdere sau
înfrângere”(rău) Nu ca o condiţie de “răscumpărare sau
revanşă”(bine), ci mai degrabă ca pe o simplă abilitate de
dezvoltare.
Şi dacă
doreşti să treci dincolo de mediocritatea căreia îi eşti
destinat, vei fi constrâns s-o dezvolţi. Fie că-ţi place sau nu.
Obişnuieşte-te
să suferi un eşec, să greşeşti, să faci erori, dar mai ales să
le faci în grabă, astfel încât să reuşeşti să mergi mai
departe cât mai repede posibil, aceasta este o abilitate care
vindecă mintea, corpul şi spiritul.
Este adevăratul
lucru care te poate duce la excelenţă, devenind mai bun, în orice
domeniu.
De
când am început să văd eşescul ca pe o abilitate de dezvoltare,
viaţa mea a devenit mai plăcută, mai puţin severă, mai uşoară.
Totul s-a simplificat.
Desigur, dacă
vrem să analizăm cuvantul “eşec” în sensul său negativ,
atunci ar putea însemna lucruri diferite şi atinge contexte
diferite.
Daca
doresti sa primesti GRATIS
Ebook-ul nostru:
Tehnica de
Cultivare a Ciupercilor Pleurotus pe Compost in Saci
Trimite-mi cererea ta la aceasta
adresa de e-mail
Sunt
de acord cu cine afirmă că eşecul cel mai mare este renunţarea,
resemnarea. În acest sens nu este un învins cel care cade.
Este un adevărat
învins cel care cade şi nu are puterea sau curajul să se ridice.
Este un adevărat
învins cel care nu ia niciodată decizii, corecte sau greşite,
important să le ia. Cine rămâne mereu într-o “zonă de umbră”.
Este de
asemenea, un adevărat învins, cel care ia decizii pe jumătate,
adică, cel care înţelege importanţa punerii in “acţiune” a
acelei decizii, dar apoi o amână la infinit.
În opinia mea,
eşecul prin excelenta este nu doar “a nu face”, dar mai ales “a
nu vrea să faci erori”.
Fiindcă dacă
nu greşeşti niciodată, arată doar faptul că niciodată nu te
arunci în nimic în viaţă(nu încerci nimic, rămâi mereu în
zona ta de confort).
O altă
interpretare care personal îmi place foarte mult, şi anume, eşecul
este un “rezultat” diferit faţă de aşteptările noastre, dar
din care putem să obţinem o comoară. Într-adevăr un concept de
luptă la nivelul minţii.
2)
De ce oamenilor le este aşa de frică de Eşec?
Potrivit
observaţiilor mele acest fapt se întâmplă din două motive:
#1.Frica de
judecata altora( şi de emoţiile legate de acea
judecată, cum
ar fi anxietatea, ruşinea, jena, vina, dispreţul).
Oamenilor nu le
place să se implice, să intre în joc, pentru că intrarea în joc
înseamnă de la început acceptarea posibilităţii de a pierde.
Dar acest lucru
pentru mintea egotică este innaceptabil.
Mintea egotică
nu vrea niciodata să piardă.
Este programată
să se teamă de judecata negativă a celorlalţi (şeful, soţia,
rudele, prietenii), aşadar să se teamă de înfrângeri.
De ce? Pentru că
toţi am vrea să încercăm să evităm jena şi ruşinea succesive
acceptării că am greşit ceva.
Pentru că, dacă
facem o eroare, dacă nu reuşim, atunci înseamnă că suntem mai
puţin dotaţi decât ceilalţi.
Ne simţim
inferiori. Pentru că aşa a fost condiţionat şi programat creierul
nostru încă de când eram mici.
#2.Frica de
responsabilitate( refuzul de a creşte, dorinţa de a rămâne copii)
Un alt motiv
foarte important pentru care multor oameni le este frică de eşec,
este că ei cred că este posibil să facă lucruri ”furând
experienţă altora”, urmând logica dacă nu fac nimic, nu risc
nimic”. O capcană monstruoasă!
Ei sunt adepţii
mentalităţii “o faci tu în locul meu”. Aceşti oameni nu vor
invăţa niciodată nimic.
Ei nu-şi asumă
riscuri, ei evită experienţa, ca să nu greşească, tocmai acest
mod îi ţine lipiţi în banala mediocritate, în timp ce trăiesc o
viaţă pasivă şi nefericită, făcută din alegeri pe care alţii
le-au determinat pentru ei, până în ultima clipă a vieţii lor.
3)
De ce nu trebuie să ne tem de Eşec:
Pentru
că este mult mai bine să susţii greutatea ”trecatoare” a unuia
sau mai multor eşecuri, mai degrabă decât să te condamni pe viaţă
la susţinerea greutăţilor ”permanente”
a proprilor regrete.
Acest lucru nu
înseamnă că nu putem, de asemenea, simţi teama de eşec. E
imposibil să nu-ţi fie frică de eşec.
Cu
toate acestea...noi putem dezvolta curajul de ”a greşi”, de a
face erori în mod voluntar. Într-un fel să dezvoltăm tocmai o
“disciplină”
a eşecului.
Iată ce vreau
să spun. Să ai curaj nu înseamnă că nu te mai încearcă
sentimentul de teamă de eşec.
Înseamnă să
adunăm această teamă în noi şi apoi, să alegem să ACŢIONĂM,
în ciuda acestei nenorocite de frici de eşec care bubuie în
interiorul fiinţei noastre, ne terorizeză în fiecare secundă, ne
distruge la fiecare pas.
Numai
în acest mod nu vom fi niciodată învinşi. Este
unicul mod de a trăi din plin viaţa noastră.
La urma urmei,
gândeşte-te, este singurul lucru care uneşte oamenii de succes.
Tuturor acelora care au făcut istoria Umanităţii, le era frică de
eşec, dar în ciuda acestei temeri, luau decizii rapide şi
acţionau.
P.S.
Daca acest articol ti-a fost util, lasa-ne un comentariu si
distribuie, Multumesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu